V-am mai scris despre preocupările mele și chiar am redat unele știri. Pe 1 octombrie, Google a adăugat în ghidul său despre conținutul generat cu AI o frază scurtă, pe care am citit-o de două ori: este „critic” ca orice text generat cu AI să fie verificat și revizuit de un om înainte de publicare. Cine urmărește documentația Google știe că acolo cuvintele aproape imperative sunt rare (de obicei găsești „recomandăm”, „poate ajuta”, „ia în considerare”), așa că alegerea m-a provocat să mă întreb… ce pot face eu?
Cam în aceeași perioadă, un studiu al companiei Graphite, făcut pe peste 65.000 de articole, estima că mai mult de jumătate dintre textele publicate pe internet sunt deja scrise de AI. Metoda poate fi discutată, pentru că detectarea textelor generate nu e o știință exactă, dar ordinul de mărime spune destul.
De aceea am construit un chestionar. Să văd, nu să citesc la alții, intuiesc, deduc, percep. E aici : https://forms.gle/Lv4gDojMg2zeJLoE6
și în continuare vă descriu contextul.
Ce mă preocupă, concret?
Scriu pentru clienți din 2014, iar sub alte forme din 1999 ( dap… o viață).. Am trecut prin toate schimbările de reguli ale Google, prin perioada în care textele se scriau pentru motoarele de căutare și apoi se rescriau pentru oameni, prin formate de articole care au venit și s-au dus. Niciuna dintre aceste schimbări nu a mutat atât de repede felul în care scriem cum a făcut-o AI-ul în ultimii doi ani.
Preocuparea mea este dacă, învățând tot mai mult din ce a scris tot el, AI-ul ne va aduce mai multe erori, o limbă tot mai săracă și tot mai puțin loc pentru felul nostru, local, de a spune lucrurile. Româna are expresii, ironii și ocolișuri pe care nu le găsești în traducerea unui text englezesc, oricât de corectă ar fi (și știm cu toții cum sună un text „corect” care nu spune nimic). Nu am un răspuns la asta, dar cred că putem face ceva doar dacă știm cum lucrăm de fapt cu AI-ul, nu cum ne place să spunem că lucrăm.
Ce văd în mediu ( colaborări, cunoscuți, cursanți etc)?
Între colaboratori v-am spus: unii au renunțat fățiș la servicii de SEO content și plasare că… fac singuri cu AI. Am văzut unele texte și, paradoxal, am regpsit texte scrise de mine, remodelate cu A, cu 0 valoare adăugată .Practic, slop. Printre altele. La cursurile mele de marketing și de formare de formatori, discuția despre AI apare aproape de fiecare dată, chiar și atunci când nu e pe agendă. La fel și între prieteni și cunștințe.
Unii spun că nu încep texte fără ChatGPT co-partener, alții îl evită din principiu, iar cei mai mulți sunt undeva la mijloc și se întreabă, mai mult sau mai puțin cu voce tare, dacă e în regulă. Mai sunt și cei care clar îl folosesc, dar spun că nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase. 🙂 Totuși, când le văd textele mi-e FOARTE clar că strigă AI. 🙂
Apoi, m-am lovit de mine. Am făcut un curs hibrid ( sincron – asincron ) de copywriting cu AI și înscrieri slabe, spre jalnice. Mi-am dat seama că am și eu partea de responsabilitate, nici eu nu am fost fermă pentru că… nu știu ce fac u AI, nu știu care e nevoia și, mai ales, a cui.
Discuțiile sunt variate. Fac, așa un sumar. Un marketer vorbește deschis despre prompturi, un jurist sau un contabil preferă să nu spună nimic, pentru că acolo o greșeală poartă semnătura lui, iar un profesor se întreabă ce exemplu le dă celor din fața lui.
Toate acestea sunt observații, deocamdată. Am vrut să le pun față în față cu răspunsurile unui număr mai mare de oameni, din meserii cât mai diferite să văd, nu să intuiesc.
Îmi propun un micro- studiu să fie pe fapte, nu pe intuiții
Așa că am pornit un studiu despre cum folosim AI-ul când scriem: formatori și profesori, marketeri și oameni din comunicare, avocați, juriști și contabili, oameni din HR, antreprenori și angajați din orice domeniu. Întrebările sunt despre noi, nu despre ce poate face tehnologia: la ce texte îl folosim, cât timp câștigăm, cât rescriem și cât verificăm, ce riscuri luăm în calcul, cine știe că îl folosim și cum reacționează când află, dacă organizațiile în care lucrăm au reguli și un plan. La final, fiecare primește câteva întrebări despre meseria lui, pentru că un contract și o postare de Instagram nu se scriu cu aceeași grijă.
Micro – studiul este exploratoriu: arată cum lucrează cei care răspund, nu o imagine statistică a întregii piețe, și așa îl voi prezenta. Chestionarul e anonim, nu cer nume și nici date de contact, iar rezultatele le public gratuit, agregat, pe ixpr.ro.
De ce și… ce urmează?
Din ce reiese vreau să construiesc un curs care să răspundă nevoilor celor care scriu, nu celor pe care le presupun eu din experiența mea. Dacă cei mai mulți spun că pierd timp corectând o română care sună a traducere, acolo va fi accentul. Dacă problema e lucrul cu date confidențiale, acolo. (Recunosc că am și eu câteva bănuieli, dar le țin pentru mine până la rezultate.)
Dacă scrii mult în meseria ta, îți cer în jur de zece minute completând acest chestionar: https://forms.gle/Lv4gDojMg2zeJLoE6
Dacă lucrezi cu oameni care scriu mult, indiferent de meseria lor, trimite-le și lor linkul. Cu cât sunt mai multe meserii în studiu, cu atât rezultatele spun mai mult, iar eu promit să vă dau înapoi tot ce aflu.
„Oamenii înaintea algoritmilor” e principiul după care lucrez de ani buni. Micro- studiul acesta e felul meu de a-l pune în practică.
Resurse:
Ți-a fost de folos? Marchează iXpr ca sursă preferată în Google și ne vei vedea mai des, inclusiv în răspunsurile AI.